joi, 14 iunie 2012

Cultura Poienesti-Lukasevka.


Cultura Poienesti-Lukasevka.





   Cultura arheologica din sec.2-1 iHr,raspandita in partile de centru si nord ale spatiului dintre Carpatii Rasariteni si Nistru,pe teritoriul de astazi al Romaniei (jud.Vaslui,Bacau,Neamt,Iasi Botosani si Suceava) si al Rep.Moldova,in regiunea Cernauti si pe malul stang al Nistrului,in regiunile Hmelnitki si Ternopol ale Ucrainei. A fost identificata si definita drept o cultura alogena,apartinand bastarnilor germanici patrunsi in NE Daciei,pe baza descoperirilor din necropolele eponime de la Poienesti (jud.Vaslui)(R.Vulpe,1949) si Lukasevka (Lucaseuca,jud.Orhei,Rep.Moldova)(G.B.Fedorov,1953-1954). Acestora li s-au adaugat ulterior necropolele de la Buhaiesti (jud.Vaslui),Borosesti (jud.Iasi;singura sapata integral-150 morminte),Mihoveni (jud.Suceava) si Dolineni (Dolinjani,regiunea Cernauti,Ucraina).Astfel ,in prezent sunt cunoscute sase necropole,cu un total de cca.490 de morminte,precum si opt morminte izolate.Cu exceptia mormantului de inhumatie de la Horodistea-Crainiceni (jud.Botosani),in cultura Poienesti-Lukasevka s-a practicat exclusiv ritul incineratiei,predominand categoric inmormantarile in urna.Morminte de incineratie in groapa apar rar la Poienesti si Lukasevka ceva mai frecvent la Borosesti (14 din 150) si sunt in majoritate doar la Dolineni (46 din 58). Inventarul funerar ,de obicei trecut prin foc si deteriorat ritual,se compune din obiecte de port si podoaba,mai rar din unelte si ustensile si doar in chip exceptional (in trei cazuri) din arme. Drept urne si capace s-au folosit de regula vase negre, lucrate din pasta fina lustruita,caracterizate prin buze ingrosate si fatetate si tortite in forma de X.La Borosesti s-a depus frecvent in gropile mormintelor si ceramica grosiera,in stare fragmentara. Numarul asezarilor cu materiale Poienesti-Lukasevka tipice,in principal ceramica,depaseste astazi 150. Cu certitudine apartin acestei culturi asezarile cercetate sistematic de la Lunca Ciurei,Borosesti si Sorogari (jud.Iasi),Botosana (jud.Suceava),Ghelaiesti,Bornis si Tarpesti (jud.Neamt),Branesti si Lukasevka II (jud.Orhei),Kruglik (regiunea Cernauti),Gorosova (regiunea Ternopol),in timp ce la Baiceni (jud.Iasi) si Cucorani (jud.Botosani) este vorba de asezari autohtone,in care ceramica Poienesti-Lukasevka se afla in minoritate. In toate aceste asezari se intalnesc atat locuinte de suprafata,cat si locuinte adancite,cu o singura incapere,cu peretii din impletitura de nuiele,lipiti cu lut.

   Ceramica culturii Poiana-Lukasevka este in totalitate lucrata la mana. Pe langa vasele fine,negre,mai frecvente in necropole,ea mai cuprinde si o mare cantitate de olarie grosiera,de uz comun,cu barbotina sau nu,cu ornamente plastice,alveole,incizii,etc. Tot din lut au fost confectionate o serie de obiecte specifice acestei culturi,cum sunt “cateii de vatra” de tip nordic (variantele Borosesti si Ghelaiesti),linguri cu maner scurt,fusaiole,zornaitori. In asezarile si necropolele culturii Poienesti-Lukasevka,precum si in unele depozite (Negri,Oniceni,Lozna,Trusesti,Braviceni) s-au descoperit variate unelte si ustensile metalice (seceri,coase,fiare de plug,nicovale,topoare,sule,ace,cutite,pensete,zabale,bare de fier semifabricate) si arme (sabii,lancii, umbo de scut,sageti),in general de tip Latene. Podoabele provin in principal din necropole,de regula din mormintele de femei:fibule de schema Latene mijlocie si tarzie,paftale si alte piese de centura,bratari,pandative,lanturi ornamentale,saltaleoni,margele. In diferite complexe Poienesti-Lukasevka s-au descoperit si obiecte de import,provenind din mediul celtic (ceramica grafitata,unelte si arme de fier,podoabe) sau din cel clasic,greco-roman (amfore rhodiene,vase de bronz,perle de sticla sau pasta policroma).Prezenta sporadica a ceramicii geto-dace in unele asezari Poienesti-Lukasevka atesta existenta unor raporturi intre autohtoni si purtatorii acestei culturi.Pe baza analizei necropolelor,au fost definite trei etape principale ale acestei culturi,care pot fi sincronizate cu fazele Latene C2,D1 si D2 din spatiul celtic.Pornind de la aceste sincronisme,ca si de la datele absolute oferite de importurile de amfore rhodiene stampilate din asezari,aparitia culturii Poienesti-Lukasevka se plaseaza la inceputul sec.2 iHr,cel mai tarziu catre 175 iHr,iar disparitia ei catre sfarsitul sec.1 iHr. In linii mari,aceasta este si vremea in care izvoarele antice mentioneaza in chip sigur prezenta bastarnilor in partile rasaritene ale Daciei. Pe langa concordanta cronologica si geografica cu datele izvoarelor literare,argumentul hotarator pentru atribuirea culturii Poienesi-Lukasevka bastarnilor il constituie analogiile directe,numeroase,pe care ea si le gaseste in spatiul germanic nord-central european (unde evolutia ei corespunde “epocii preromane recente a fierului”). Ceramica fina si grosiera,”cateii de vatra” (Feuerbocke),diferitele tipuri de fibule si piese de centura,colanele in forma de coroana (Kronenhalsringe),precum cele de la Davideni si Tibucani (jud.Neamt),ritul,ritualul si regulile de port specifice necropolelor Poienesti-Lukasevka sunt straine de mediul autohton si nu se pot explica decat prin imigrarea in NE Daciei a unor grupuri de populatie germanica. Cultura Poienesti-Lukasevka nu vine insa gata constituita,ci este o cultura noua,aparte,ce se structureaza aici prin selectarea si recombinarea unor elemente culturale provenind din diferite grupuri regionale ale spatiul germanic,cu precadere din cele ale cercului Jastorf de la Elba si Oder,iar modificarile sesizabile  in evoluria acestei culturi (aparitia unor noi tipuri de fibule si paftale si cresterea ponderii inmormantarilor in groapa in fazele II si III)pot fi explicate prin sosirea ulterioara a altor grupuri din acelasi spatiu initial.Contactele locale cu civilizatia geto-daca,cu cea celtica si cu cea elenistica tarzie au contribuit si ele la definirea specificului culturii Poienesti-Lukasevka in raport cu celelalte culturi si grupuri germanice ale vremii. 

Enciclopedia Arheologiei si istoriei vechi a Romaniei,vol M-Q, pag.340-343,Ed.Enciclopedica,2000

Coord.stiintific Constantin Preda

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu