Ceramica.
Ceramica,element principal de cultura in
cadrul civilizatiilor vechi si stravechi,creatie a omului din neolitic.
Ceramica avea ca tehnologie principala arderea ,fiind o consecinta directa a
folosirii focului (arderea avea loc in gropi,cuptoare,etc). Dupa ultimile
cercetari tehnice ,ceramica a fost rezultatul unui proces de poligeneza si nu
de difuziune,strans legat de cultivarea plantelor si de sedenterizare. Primele
produse ceramice dateaza intre 8000 si 7000 I.Hr. si sunt localizate in vechea Fenicie
(Byblos ),in Iran (Ganj Dareh) si Siria (Tell
Mureybat). Primele vase nu au fost arse ,ci doar uscate.Procesul n-a fost
continuu. Abia la cca.6000 i.Hr.au aparut primele culturi cu ceramica in Siria
occidentala pana in bazinul vestic al Marii Mediterane.Dintre toate categoriile
ceramice ,olaria este cea mai importanta ,ea dand posibilitatea de a determina
ariile culturale,miscarile de triburi,relatiile de schimb si de a fixa date
cronologie relativa si absoluta. Pentru
a stabili aceste date ,ceramica este astazi obiectul unor cercetari numeroase
care privesc lutul,degresantul (roci,scoici,cioburi,oase pisate,pleava,nisip si
pietris),modelarea (cu mana,cu roata),decorarea (prin diferite tehnici,incizie,excizie,stampilarea
,pictura,incrustatii,cu elemente plastice,aplicatii de metal sau alte
materiale) cu elemente geometrice sau figuri;cu firnis si smalt. Se folosesc
metode ca: examenul petrologic,bombardarea cu raze beta sau spectografia cu raze
X. Studiul tipologic al ceramicii cauta stabilirea unei tehnici
descriptive,universale si cunoasterea functionalitatii formelor. Studiul
morfologic are in vedere forma si decorul,judecate prin tehnica,prin
instrumentele cu care s-a lucrat,prin motivistica si dispunerea decorului. Se poate astfel stabili trecerea de la
stadiul de import la cel de producere locala. In raport
cu functionalitatea ceramicii ,se poate ajunge la cunoasterea aspectelor
sociale,de continut material si spiritual al societatii respective. Se pot
deduce cauzele care au dus la schimbari tehnice si stilistice,relatii de schimb
permanente sau ocazionale,patrunderea unor triburi straine,etc. In arheologie
cronologia relativa se intemeiaza pe observatii stratigrafice (atunci cand ele
exista) si pe analiza tipologica si stilistica a ceramicii,care ajuta la
cunoasterea continutului intern al evolutiei de la o faza la alta. In cronologia
absoluta se folosesc ,printre metodele moderne,cea numita arheomagnetica
(proprietatea lutului ars de a inregistra pe durata racirii sale campul
magnetic al locului)pentru obiecte fixe ,ca vetre,cuptoare,pereti de lut si
termoluminiscenta (reactivarea prin
incalzire rapida la 500 grade Celsius a elementelor radioactive din
lut,absorbite de sol,care produce o raza de lumina masurabila pentru obiectele
de lut ars si alte materii naturale. Metoda verifica totodata si obiectele
autentice de falsuri.
Pe
teritoriul Romaniei,primele vase de lut ars se dateaza la cca.6000 i.Hr..
Purtatorii culturilor Starcevo-Cris ,Ciumesti,ai ceramicii liniare,Dudesti si
din primele doua faze ale culturii Boian au folosit pasta amestecata cu pleava
si putin nisip. Paralel catre sfarsitul culturii Starcevo-Cris a inceput
folosirea pastei amestecate cu cioburi pisate,tehnica ce va fi utilizata mai
ales in vremea neoliticului tarziu. Vasele erau realizate cu mana din “suluri”
de lut suprapuse si sudate intre ele. O metoda putin folosita a fost aceea a
folosirii unui suport (pe care se fixa bucata de lut prelucrata) de lemn sau de
piatra,ce putea fi rotit.
In neolitic ,forma vaselor cunoaste o
mare varietate ,fiecare cultura avand tipuri specifice. Ornamentul era si el extrem
de variat,fiecare categorie avand elemente decorative proprii. Vasele de uz
comun au fost ornamentate cu barbotina,varci,brauri in relief
alveolate,proeminente,adancituri facute cu unghia sau varful degetului. Vasele
din pasta fina aveau ca ornamente: linii incizate ,benzi excizate si picturi cu
diferite culori sau cu grafit. Motivele erau din linii simple arcuite ,spirale
,meandre,triunghiuri,etc. De obicei,vasele de uz comun se ardeau pe vetre
deschise . Celelalte categorii de vase
au fost arse in cuptoare simple(o groapa tronconica) ,iar la sfarsitul
epocii neolitice,vasele cu décor pictat din aria culturilor Cucuteni si Petresti
au fost arse in cuptoare evoluate (cu doua incaperi suprapuse,comunicante,in care se putea regla cantitatea de oxigen).
In cadrul majoritatii culturilor neolitice de pe intinsul tarii noastre ,olaria
se executa in fiecare asezare in parte,mai ales prin munca femeilor. Este
posibil ca in arealele culturilor
Cucuteni si Petresti vasele cu décor pictat sa fi fost lucrate in
anumite ateliere,de persoane specializate. Din centrele respective ,vasele cu
décor pictat erau raspandite pe calea schimburilor in asezarile vecine,din
cuprinsul unei zone relativ restranse.
In epoca
bronzului s-au folosit ca degresant in
pasta:nisip,pietricele si cioburi zdrobite foarte marunt;in mod exceptional s-a
folosit si cupru sau bronz zdrobit (in cultura Verbicioara). Olaria era arsa
cenusiu,castaniu si negru. Ceramica se caracterizeaza prin aparitia vaselor cu
torti functionale (in special ceasca cu una sau doua toarte carcaterizeaza
fiecare cultura a epocii bronzului). In tratarea formelor si a tortilor ,a
decorarii si arderii se simte imitarea unor procedee de tehnica a metalului (ca
proeminentele si butonii). Majoritatea culturilor au folosit pentru ornamentare
incizia lata ,umpluta cu pasta alba, a unor elemente de ordin spiralic si
meandric. Mult mai rar s-a folosit decorul in relief si plastic. In ceramica din
perioda tarzie a epocii bronzului,incep sa apara o serie de elemente noi in
repertoriul formelor ,tehnica si motivele ornamentale. Noile elemente ,care vor
determina aparitia ceramicii hallstattiene propriu-zise,sunt sesizabile in
cadrul unor culturi cum sunt Cruceni-Belegis sau Suciu de Sus,in necropolele de
la Cruceni,Karaburma,Ileandza,Belegis sau Bobda si respectiv Lapus. Formele
principale sunt vasul bitronconic cu marginea rasfranta ,adesea cu functia de
urna in necropolele de incineratie amintite ,strachinile cu marginea rasfranta
spre interior,cestile cu toarte suprainaltate,trase din buze,vasele de tip pyraunos ,vasele de uz comun.
Recipientele au fost lucrate dintr-o pasta
in care erau amestecate cioburi pisate cu putin nisip si arse,cu exceptia
celor de uz sau a celor de tip pyraunos ,la negru in exterior si rosu
la interior,trasatura ce va deveni caracteristica ceramicii hallstattiene
timpurii. Suprafata exterioara,acoperita cu un slip subtire ,era puternic
lustruita ,ceea ce conferea vaselor un luciu intens,metalic. Decoratia era
realizata ,in cea mai mare parte, cu ajutorul canelurilor. Se intalnesc
caneluri oblice ,scurte,pe pantec,in benzi orizontale sau in ghirlande pe gat
si pe umeri la vasele bitronconice,oblice pe buza la strachini (ale caror
margini au aspectul unui “turban”),sau in benzi orizontale inguste ori in
ghirlande pe corpul cestilor si verticale pe torti.Pe pantecele vaselor mari
bitronconice se intalnesc frecvent proeminente impinse din interior ,de
asemenea decorate cu caneluri. Vasele pyraunoi
si cele de uz sunt decorate cu
brauri alveolate groase si puternic reliefate ,dispuse sub margini ,iar
suprafetele imprimate cu striuri realizate cu o
maturica (Besenstrich),procedeu cunoscut inca din bronzul timpuriu si
avand ,se pare ,rolul de a imbunatati calitatile termice ale vaselor.
Odata aparuta pe o arie larga,care cuprindea si regiunile apusene ale
Romaniei,ceramica canelata hallsattiana se raspandeste cu
iuteala in Transilvania ,Moldova si de-a lungul Dunarii ori prin pasurile
Carpatilor,in Oltenia si Muntenia ,caracterizand grupurile si culturile
Susani,Reci,Medias,Corlateni,Vartop. Concomitent,din grupele bronzului tarziu
de la sud de Dunare se constituie un alt mare complex hallstattian
timpuriu,caracterizat prin ceramiac imprimata,a carui difuziune a determinat aparitia
unor grupuri si culturi ale primei epoci a fierului cu ceramiac imprimata cu
motive ca ghirlandele,cercurile cu tangenta ,in forma de V ,etc.Complexului cu
ceramica imprimata ii apartin cultura Psenicevo de pe teritoriul Bulgariei,iar
in Romania grupurile Insula Banului si culturile Babadag si Cozia-Brad .
Formele bitronconice,de altfel tipic hallstattiene,sau culoarea neagra ori
brun-inchisa,uneori si procedeul canelarii vaselor,sunt prezente si in cadrul
complexului cu ceramica imprimata,a carui aparitie pare a fi totusi mai tarzie
cu o etapa.Ceramica culturii Basarabi din Hallstattul mijlociu pastreaza
tehnica si principalele forme ale olariei hallstattiene timpurii.Apar insa acum
si forme noi,cum sunt strachina cu marginea evazata ,strachina cu picior
(fructiera),cana inalta cu o toarta. Noutatea principala consta in reafirmarea
tehnicii imprimarii pastei si a incrustarii motivelor cu substanta alba,ambele
procedee coexistand cu canelura de mai veche traditie. Multe dintre motivele de
pe ceramica Basarabi isi pot gasi analogii in ornamentatia de pe ceramica
Wietenberg,Tei sau Verbicioara din epoca bronzului,fapt care i-a determinat pe
unii cercetatori sa se gandeasca la posibilitatea transmiterii acestora intr-o
vreme cand “moda”decorarii vaselor cu caneluri era aproape generala,prin
intermediul unor obiecte din material perisabil (lemn), ornamentate in maniera
aceasta. In Hallstattul tarziu,in cadrul complexului Barsesti-Ferigile,tehnica
lucrarii ceramicii si decorarii ei ,precum si multe dintre forme sunt pastrate
din fondul vechi Basarabi. Canelarea vaselor si proeminentele sunt
frecvente,dar dispare procedeul de imprimare si incrustare. Tot acum isi fac
aparitia si o serie de forme ceramice influentate de olaria greceasca arhaica
lucrata la roata ,repertoriul general de forme si tehnica de lucru anuntand trecerea la ceramica geto-daca
propriu-zisa.
La ceramica greaca ,din punct de vedere al tehnicii de lucru ,unele procedee au fost preluate din epoca
bronzului,ca de exemplu prepararea argilei,roata olarului,pictura cu culoare
inchisa (bruna sau neagra) pe fondul deschis,arderea oxidanta ,cauza imediata a
infloririi productiei ceramice in civilizatia minoica si miceniana. Evolutia
istorica,atat de bogata si de diversificata,a productiei ceramice grecesti se
explica prin succesivele inovatii si perfectionari tehnice si tehnologice ,care
au culminat in sec. 7-4 i.Hr. la Corinth
si Athena prin utilizarea firnisului ,care
este o pelicula izolatoare subtire ,neagra (bruna ,sau chiar rosie) lucioasa.
Procedeul nu este astazi inca complet cunoscut,dar se stie ca firnisul era
compus din particule coloidale de argila,in care anumite minerale,in special
ilitul,erau preponderente. Aceste minerale au o structura plata si,aplicate in
strat subtire pe o suprafata,tind prin evaporare sa se desfasoare neted.
Pelicula de ilit este destul de lisa pentru a reflecta lumina si a se vitrifica
la o temperatura de 900-1000 grade Celsius,acea atinsa si de cuptoarele grecesti
. vasele antice aveau de asemenea pe suprafata
exterioara a peretilor o pelicula continand oxizi ferici,care accentuau
nuanta rosiatica a argilei. Olarii atenieni utilizau alternanta dintre culoarea
neagra a firnisului si aceea rosiatica a argilei pentru obtinerea unui décor
negru pe fond deschis (figurile negre) sau a unor figure de
culoarea fondului vasului,prin acoperirea suprafetei dintre ele cu firnis negru
(figurile rosii). Tot la Athena,progresele
in calitatea firnisului si a rafinarii formelor vaselor au stimulat productia
ceramicii acoperite numai cu firnis (ceramica cu firnis negru),impodobita uneori cu motive ornamentale imprimate
in pasta cruda (ceramica cu décor
imprimat). Catre sfarsitul epocii clasice ,se introduce tehnica vaselor
lucrate in tipare si decorate cu ornamente in relief (asa-nimitele boluri cu
ornamente in relief ,sau ‘megariene’,’deliene’,etc.)
Formele. Majoritatea ceramicii
grecesti era destinata uzului current,chiar si aceea oferita zeilor sau depusa
in morminte (cu exceptia vaselor mari attice geometrice,a unor lekythoi attici cu fond alb sau a unor
vase miniaturi). Vasele fine erau produse pentru banchete sau pentru
toaleta;abia catre sfarsitul epocii elenistice
se produce si vesela pentru servitul mesei si al mancarurilor
(platouri,farfurii,etc.). Grecii beau vinul amestecat cu apa,asa ca foloseau
vase de vin sau de apa ,castroane de amestecat vinul cu apa,cani de
turnat,polonice,cesti si cupe.Pentru uleiul de toaleta sau pentru parfumuri se
foloseau flacoane cu gatul stramt (lekythoi,aryballoi).
Denumirile date diferitelor forme de vase sunt conventionale . Pentru multe nu
avem echivalente moderne,asa ca este normal sa cautam termeni antici,pentru
care exista o oarecare varietate oferita de lexicografii din antichitatea tarzie.Cativa
termeni sunt destul de expliciti prin ei insasi sau sunt atestati prin
inscriptiile (graffiti) de pe vase .
Dar arheologii au inventat unii termeni (bolsal,cupa cu buza,amphora cu gat)
sau au dat litere simbolice (cupa de tip A,B sau C) pentru a distinge tipuri
sau subtipuri. S-a ajuns astfel,mai ales prin consens,la o rafinata serie de
forme,tipuri,subtipuri,clase,desemnand cele mai mici schimbari morfologice din
ceramica greceasca. In genere aceasta se imparte in vase inchise,cu gura stramta,si vase
deschise ,la care interiorul vasului poate fi vazut cu usurinta. Dintre
vasele inchise ,cele mai frecvente sunt: amphora,craterul,hydria,oinochoe,deinos,lekythos,aryballos,pyxis,
iar dintre cele deschise: cupa,skyphos
(sau kotylos),kantharos,phiala,platoul (inclusive cel ‘de peste’-‘fish-plate’).
Fiecare a suferit o evolutie de-a lungul mileniului I i.Hr.,unele aparand sau
disparand in anumita perioade. Dupa perioada protogeometrica (1100-900
i.hr.) ,succedand disparitiei civilizatiei miceniene si care marcheaza intrarea
lumii egeene in évul intunecat’,se dezvolta perioada geometrica (900-700 i.Hr.),in cursul careia Athena
si unele centre locale decoreaza vasele cu motive ornamentale
abstracte,geometrice (in special meandrul) ,dispuse pe registru pe intreaga
suprafata a vasului,intr-o maniera sobra,discreta si armonioasa. Odata cu
reluarea contactelor dintre centrele egeene si Orient (in special Anatolia si Siria) ,influentele ideilor si produselor
orientale ,precum si prefacerile din interiorul societatii grecesti duc la
trecerea artei ceramice la perioada arhaica (700-480 i.Hr.).Introducerea
tehnicii figurilor negre ,a figurilor antropomorfe si zoomorfe si a stilului
narativ au stimulat aparitia unor centre artistice locale,atat in Grecia si in insulele egeene,cat si in orasele de pe
malul apusean al Asiei Mici sau in Italia. Corinthul era orasul care pentru un
timp (ultimul sfert al sec.8 si in sec.7 i.Hr.) a avut proeminenta artistica
,odata cu dezvoltarea productiei sale de uleiuri parfumate,ambalate si
transportate in vasele produse de olarii sai. A urmat Athena (incepand cu
jumatatea sec.6 i.Hr.) care a adus arta figurilor negre la formele ei cele mai
desavarsite,prin activitatea unor pictori ca Sophilos,Lydos,Exekias,Amasis si a
unor olari ca Ergotimos sau Nikosthenes. Catre 530 i.Hr. tot la Athena se
experimenta noua tehnica a figurilor rosii,care se va generaliza in secolul
urmator si care a fost utilizata la
sfarsitul acestei epoci de pictori ca Euphronisos sau Brygos si mai apoi de
‘pictorul de la Berlin’ (numele sau nu este cunoscut). Paralel cu Athena
activau si alte centre artistice,ca Sparta (pana catre 525
iHr.),Beotia,Insulele Cyclade si unele orase din rasaritul Marii Egee ,ca
Milet,Samos,Chios,Clazomene. In acestea din urma inflorea,intre 626-550 i.Hr.
stilul numit al “caprelor salbatice” (dupa motivul zoomorf cel mai des
reprezentat),iar in a doua jumatate a sec.6 i.Hr. stilul Fikellura (in special la Milet). In Italia (in special in Etruria ),o serie de artisti itineranti,proveniti
din Corinth ,Athena sau orasele din asia Mica (Clazomene) au infiintat ateliere locale in
care se produceau vase imitand stilul unor centre din Grecia (vasele
italo-corintice,vasele “tyrreniene”,”pontice” etc) sau creau unele originale
,cu o puternica amprenta a locurilor lor de origine (hydriile “caeretane”).
Epoca
Clasica(480-322 i.Hr.). Victoria
atenienilor in razboiele medice (480 i.Hr.),dar si calitatea superioara
(tehnica si artistica) a vaselor lor explica cresterea extraordinara a
productiei ceramice ateniene din sec. 5-4 i.Hr. si eliminarea unui mare numar
din centrele artistice locale. Tehnica figurilor rosii devine aproape exclusiva
(cu exceptia unor vase decorate,prin traditii de cult,in maniera veche
,arhaizanta,ca lekythoi, amforele
care se oferea ca premiu in concursurile Panathenaice etc.).Influenta picturii
murale,aparitia elementelor de perspectiva si de peisaj,rezonanta unor piese de
teatru etc.amplifica repertoriul tematic si contribuie la evolutia stilistica a
picturii de pe vase. Dintre pictorii greci cei mai reprezentativi mentionam
numele lui Kleophrades,Sotades,a pictorului “Penthesileii”,al celui a lui
“Meidias”,etc. Catre 320 i.Hr. moda decorului pictat apune in ceramica
ateniana.
Epoca
elenistica (322-sfarsitul mileniului 1 i.Hr.). Aceasta moda se propaga
in Italia si in Sicilia,in special in Campania ,Lucania
si Apulia (probabil la Tarent) unde pictorii
de vase produc ceramica cu figuri rosii in tot cursul sec.4 i.Hr. dar epoca
aceasta cunoaste si in ceramica mari transformari. La Athena,unde in veacul
clasic alaturi de cele pictate, se produceau numeroase vase,de forme foarte
elaborate si decorate numai cu firnis negru,impodobit cu decoruri imprimate ,se
introduce acum,inca din a doua jumatate
a secolului 4 i.Hr.,maniera decorarii vaselor cu firnis negru cu cateva motive
florale sau geometrice discrete,pictate cu argila alba sau galbena (uneori
acoperite si cu foita de aur). Aceasta categorie (numita “West Slope”-Coasta de
Apus,dupa locul dupa Acropola Athenei unde a fost descoperita si identificata
pentru prima data) cunoaste o oarecare popularitate,atat la Athena ,cat si in
unele orase din Asia Mica (Priene,Pergam),in sec.3 si 2 Ihr. Tot sub influenta
Athenei se dezvolta in unele centre grecesti egeene productia bolurilor cu
décor in relief (“megariene”,”deliene”).Popularitatea lor in sec.3-2
i.Hr.explica aparitia imitatiilor getice din Campia Dunarii in sec.2 i.Hr.si inceputul
celui urmator. In Alexandria Egiptului se producea in sec. 3 i.Hr. o categorie
de vase (hydrii”de Hadra”),decorate cu simple motive ornamentale reprezentate
cu culoare bruna sau policrom pe fondul deschis al vasului,destinate mai ales
practicilor funerare. Acestea au cunoscut o oarecare popularitate si in bazinul
Marii Negre,fiind imitate si la Olbia. In aceasta vreme,ceramica fina era
reprezentata mai ales de categoria acoperita cu firnis (negru,brun sau chiar
rosu),produsa in numeroase centre din bazinul Marii Mediterane si al Marii
Negre. In partea de vest a Mediteranei este numita campaniana ,fiind produsa in special de atelierele italice.In
rasaritul Mediteranei apare in cursul sec.2 i.Hr.,in unele regate
elenistice,categoria denumita Eastern
Sigillata ,care va sta la originea unor forme si tehnici ale ceramicii
romane.
In cetatile vest-pontice. In cea mai veche coloniei greceasca de
pe tarmul dobrogean al Marii Negre ,la Histria,in epoca arhaica erau importate
vase provenite in special din centrele de productie din Asia Mica
(Milet,Chios,Clazomene,Samos),inca din primele decenii de existenta a
orasului,iar apoi produse din Corinth si din Athena. Odata cu inceputul sec.6
i.Hr.se dezvolta si o productie ceramica locala,olarii histrieni,inspirati mai
ales de procedeele tehnologice si de formele ceramice produse in partea de nord
a tarmului egeean al Anatoliei (Eolida) produc ceramica de uz curent,arsa la
rosu si cenusie. De asemenea ,sub influenta unor mesteri din Milet,Chios si
Clazomene (sau poate chiar a unor artisti itineranti) se produc in atelierele
histriene in a doua jumatate a sec.6 i.Hr vase pictate care imita uneori cu
destul rafinament,stiluri din Milet (Fikellura
,”caprele salbatice”),din Chios sau din Clazomene.In sec.5-4 i.Hr.productia
locala de vase de uz curent capata o mare dezvoltare ,iar calitatea tehnica
atinge o oarecare distinctie. Vasele produse la Histria sunt exportate in
asezarile rurale adiacente ,dar ajung si in centre mai indepartate (Satu
Nou,jud.Constanta;Brailita,Enisala,etc).Proceddele de ardere si registrul de
forme ale olarilor histrieni si ale altor mesteri din orasele grecesti de pe
coasta apuseana a Marii Negre stau la baza inceputului productiei getice de
ceramica la roata. In epoca elenistica,productia locala a cetatilor
vest-pontice este inca slab cunoscuta. Se poate insa considera ca sigura
productia unor anumite forme de vase,cu circulatie restransa(canile din argila
alba cu pastila la toarta).
Ceramica
daco-getica de epoca La Tene a cunoscut in evolutia ei mai multe faze
si poate fi clasificata in categorii,dupa tehnica de lucru(la roata ori cu
mana) sau dupa calitatea pastei (fina sau rudimentara). In sec.6-5
i.Hr.,formele nu sunt inca pe deplin constituite ,prezentand inca trasaturi
generale hallstattiene.Evolutia formelor (la cele mai multe dintre ele) poate
fi urmarita retrospectiv pana in epoca bronzului.In sec.5-4 i.Hr. se distinge o
categorie de ceramica fina,lucrata la roata si cu mana si alta
obisnuita.Alaturi de ceramica autohtona exista si ceramica greceasca de lux sau
din specia comuna. Repertoriul formelor nu este prea bogat ,cuprinzand vase mari(
bitronconice ,clopot,sac,cu peretii aproape drepti),cani cu o toarta de
diferite dimensiuni,cesti cu o toarta suprainaltata,vase cu picior (fructiere)
si strachini. Se adauga imitatii dupa formele grecesti,fara a fi prea
numeroase.Vasele din categoria fina sunt acoperite cu slip puternic lustruit.
Ornamentarea nu este prea abundenta. Motivul principal il constituie
proeminentele,la care se adauga braul in relief (incizat sau alveolat) si
butonul. In sec. 3-2 i.Hr. s-a generalizat fabricarea ceramicii cu roata
preluata de la greci,tracii de sud ori de la celti.Unele forme vor disparea si
vor apare altele noi.Dintre formele noi,mai importante sunt urcioarele de
lux,cu gat inalt cilindric. In general insa se mentin vechile forme si se
diversifica. Din vasul bitronconic se cunosc acum patru tipuri.Strachinile sunt
si ele de mai multe tipuri.Canile cu o toarta ajung la o mare varietate.Vasele
cu picior inalt (fructierele) cunosc si ele o mare raspandire ,clasificandu-se
in trei tipuri principale. In privinta ornamentarii,merita subliniat faptul ca
slipul lustruit se perfectioneaza,incat poate fi comparat cu lacul vaselor
grecesti.Butonul simplu ori asociat cu braul alveolat se constituie in ornament
de baza.Motivele incizate devin din ce in ce mai frecvente,la care se adauga
cele lustruite ,inca rare,ori cele stampilate. Tortile unor vase,mai cu seama
ale canilor de lux,vor fi lucrate in torsada sau vor fi canelate ,insotite (la
baza) cu motive in relief. Cea de-a treia faza (sec.1 i.Hr-sec.1d.Hr.)
reprezinta faza de deplina maturizare,de larga raspandire si de apogeu.
Cantitatea mare de ceramica descoperita dovedeste o considerabila crestere a
mestesugului olaritului.S-au putut determina chiar si anumite centre de
productie,cum ar fi cel din Muntii Sebesului,care producea ceramica pictata cu
motive zoo- si fitomorfe,sau cel de la Popesti (jud.Arges),specializat in
ceramica cu motive in relief,la care se adauga inca multe altele. Pe baza
complexelor inchise ,s-a incercat o mai stransa departajare a formelor din sec.1i.Hr.
fata de cele din sec.1 d.Hr..Acum sunt transpuse la roata toate formele
specifice ,cu exceptia cestii-opait (catuia),care
se va lucra in continuare cu mana. Ceramica lucrata la roata devine
preponderenta.Pe linia influentelor elenistice,celtice si sud-tracice se adauga
acum si cele romane,din ce in ce mai insistente. Numarul formelor a crescut
considerabil,printre acestea numarandu-se: ceasca-opait,de
forma tronconica (cu una ori mai multe torti),aparuta inca din sec.2 i.Hr,va
cunoaste acum o larga raspandire (prezenta fiind in zeci de exemplare in cadrul
asezarilor de pe intreaga arie de raspandire a geto-dacilor);vasul-borcan va cunoaste si el o mare
varietate si o larga raspandire;vasele
mari si-au pierdut bitronconicitatea si au primit un contur ovoidal svelt
si elegant mai ales cand sunt transpuse la roata;canile cu o toarta,unele lucrate la roata,sunt de o reala
frumusete;vasele cu picior inalt
transpuse la roata,cunoscute sub denumirea de fructiere ,au piciorul svelt,gol in interior,ce se armonizeaza
perfect cu corpul.Ornamentele lustruite aplicate pe suprafata buzei,a
intregului interior ori pe suprafata piciorului vin sa sublinieze si sa
completeze frumusetea acestei forme ceramice specifice pentru geto-daci;boluri de diferite dimensiuni ,cu picior
scurt,in genul unor cupe;urcioare transpuse
la roata,strachini,capacele,unele cu
butonul modelat in chip de vultur ori de alt animal;vasele de provizii (chiupuri),unele ajungand sa masoare
peste 2 metri inaltime;strecuratorile
etc. In repertoriul formelor din aceasta faza pot fi rescunoscute imitatii dupa
cele grecesti,romane sau celtice. Ornamentarea va continua sa fie, in
general,redusa. Din braie alveolate ori crestate in asociatie cu butoni (uneori
albeolati si ei) se realizeaza ornamente de o reala frumusete. Nu lipsesc nici
cazurile de aplicare a acestora pe vasele lucrate la roata. Vor continua
motivele stampilate si cele incizate.O abundenta de motive geometrice se
realizeaza prin lustruire ,aplicate pe ceramica cenusie ori rosiatica lucrata cu
roata. Produsul de varf al ceramicii geto-dacice il constituie,fara
indoiala,ceramica pictata,impartita in doua mari grupe distincte si totusi
esential legate intre ele.Prima grupa (decorata in stil geometric de influenta
elenistica si ,eventual, vestica )foloseste o pojghita de culoare alb-galbuie
ce acopera intreaga suprafata a vasului,peste care se picteaza dungi ori motive
geometrice simple cu culoare de nuanta rosie-bruna. Cea de-a doua grupa,pe
langa motivele geometrice ,le foloseste pe cele vegetale (frunze sau flori),redate naturalist sau
stilizat si animale reale ori imaginare. Deocamdata,din ceramica pictata din
cea de-a doua grupa lipseste figura umana. Se foloseste in special culoarea
rosie si bruna,de diferite tonalitati,la care se adauga negrul si
galbenul.Formele de vase sunt cele proprii ceramicii geto-dacice,iar datarea se
pare ca se limiteaza la sec.1 d.Hr. Ceramica cu motive in relief a aparut si
influenta celei elenistice ,imitand bolurile (deliene sau megariene). Asemenea
produse au fost mult indragite de geto-daci,care au reusit sa-si insuseasca
tehnica de lucru si sa creeze un stil propriu de ornamentare. S-au stabilit mai
multe centre cu asemenea ceramica,unde cu siguranata au existat ateliere specializate. In faza tarzie
(sec.2-6 d.Hr),situatia ceramicii geto-dacice se prezinta diferentiat: in
teritoriile ocupate de romani si in cele ale dacilor liberi.In teritoriile
ocupate ceramica va suferi puternice influente ale ceramicii romane,care o va
inlocui treptat. In asezarile rurale,in castre sau chiar in orasele romane s-au
descoperit insa si cesti-opaite,vase-borcan si fructiere,unele forme se vor
mentine pana in sec.6 d.Hr. In teritoriile geto-dacice ramase in afara
granitelor romane,va continua ceramica modelata cu mana ori la roata,existand
chiar centre specializate ,cum este cel de la Mediesul Aurit(jud.Satu Mare),cu
cel putin 10 cuptoare.Si in lumea dacilor liberi se manifesta puternice
influente romane,la care se adauga cele sarmatice sau ale triburilor germanice.
Se va mentine intreaga gama de forme si ornamente,atat la ceramica lucrata cu
roata ,cat si la cea modelata cu mana.Ceramica geto-dacica este prezenta in
cadrul culturii Santana-Cerneahov (sec.4 d.Hr.),iar ceramica culturii
Ipotesti-Candesti (sec.6-7 d.Hr) are evidente legaturi cu cea dacica si
romana.Daca,la inceput, o parte a ceramicii lucrata cu mana se confectiona
aproape in fiecare gospodarie ,cea pretentioasa sau cea lucrata cu roata
implica existenta unor ateliere care se pun in evidenta pe baza cuptoarelor de
ars ceramica. Cuptoarele geto-dacice (sapate in pamant,cu gratar si bolta,focar
si camera de ardere) au fost impartite in doua tipuri de baza si mai multe
variante masurand 1-1,20 metri diametru. Asemenea cuptoare (sec.2 i.Hr-1 d.Hr)
s-au descoperit in asezari ca cele de la Poiana,Deva,Bucuresti-Catelu
Nou,Poiana-Dulcesti,Biharia si Piatra Neamt (Batca Doamnei).Numeroase sunt
cuptoarele de ars ceramica descoperite in lumea dacilor liberi. La Butnaresti
(jud.Neamt),unde a existat un important centru de olari carpic (sec.2-3
d.Hr),s-a dezvelit prin sapaturi sistematice chiar un atelier ce functiona intr-un
bordei situat la 2,40 metri adancime si era dotat cu doua cuptoare de
dimensiuni diferite. Cuptoare s-au descoperit si la dacii liberi din Muntenia
ori la cei din vestul tarii.La Mediesul Aurit si la Lazuri (jud.Satu Mare) au
functionat importante centre de olari cu cate 10 ,respectiv 9
cuptoare,descoperite pana acum.Ceramistii geto-daci au folosit ambele sisteme
de ardere(reductiva si oxidanta). Tehnologiile au putut fi stabilite pe baza
analizei porilor si a altor elemente,dovedindu-se un inalt grad de
dezvoltare,comparabil in multe privinte cu cel greco-roman.
Ceramica
din Dacia
romana continua traditia produselor din epoca premergatoare,fenomen
remarcat in conditii similare si in alte provincii de pe Dunare si Rin.
Ceramica provinciala din Dacia
se poate imparti in doua mari categorii:ceramica
de uz casnic si ceramica de lux. Ceramica
de uz casnic exprima mai fidel individualitatea ceramicii provinciale romane,elementul
autohton contribuind la precizarea particularitatilor care o deosebesc de
ceramica din alte provincii dunarene. Substratul La Tene are un rol dintre cele
mai importante in definirea ceramicii din provinciile Imperiului Roman,dar
diferentele regionale ale ceramicii din la tene-ul tarziu se perpetueaza si in
ceramica provinciala romana. Olaria a fost unul dintre cele mai raspandite
mestesuguri in Dacia
romana.Se cunosc numeroase centre de productie ceramice in orasele mari
(Romula,Drobeta,Apulum,Potaissa,Tibiscum etc.),pe langa castre
(Slaveni,Micia,Stolniceni,Bumbesti,Ilisua,Dinogetia,etc.) in villae rusticae si in asezari rurale. In
aceste centre s-au confectionat nu numai vase de ceramica ,dar si materiale de
constructie,statuete,opaite,etc. Mestesugul olariei din Dacia a ajuns la aceeasi perfectionare
tehnica ca si in provinciile romane vecine. S-au imitat si vase de tip terra sigillata ,care presupun o tehnica
deosebita si o cunoastere aprofundata a realizarii acesteia. Sunt cunoscute mai
de multa vreme centrele de manufacturare a sigillatelor de la Romula ,Apulum si
de curand cel de la Micasasa (jud.Sibiu),care pare a fi cel mai important in
acest sens.In unele centre,cum ar fi Romula,bunaoara,se folosea metoda asezarii
cuptoarelor de ars ceramica in grupuri de doua sau mai multe cuptoare,ceea ce
crea conditii propice pentru lucrul in serie,fapt care lasa sa se presupuna
existenta unor grupuri specializate. Acest sistem era folosit si in atelierele
ceramice din Gallia ,in faza maxima de inflorire
a acestora.Cea mai reprezentativa ceramica pentru o provincie romana este aceea
produsa in satele indepartate de marile centre urbane. In multe asezari rurale
din Dacia
romana au existat si centre ceramice,asa cum ar fi de exemplu la Locusteni
(jud.Dolj),unde s-au descoperit doua cuptoare de ars ceramica. Aci se
confectionau atat vase ceramice de factura romana,cat si vase lucrate cu
mana,care pastrau fidel traditia dacica din secolele anterioare. Ceramica
dacica in epoca romana nu s-a gasit numai in asezarile rurale,ci si in
castre,centre urbane, villae rusticae
,constituind un document sigur pentru permanenta geto-dacilor in Dacia romana.
Centrele ceramice continua sa dainuiasca in Dacia romana (Locusteni asezarea nr. 2,Manastur,etc.). Ceramica din
asezarile rurale daco-romane din sec.4 d.Hr. constituie o etapa a evolutiei
ceramicii din Dacia
sec.2-3 d.Hr. Atelierele de ceramica aflate in cetatile romane tarzii si
romano-bizantine de pe malul stang al
Dunarii au continuat sa-si trimita produsele in Dacia si dupa evacuarea aureliana. In Dacia s-a importat
ceramica si din alte provincii ale Imperiului Roman. Ceramica de tip terra sigillata era importata din Gallia ,Raetia si Pannonia.O mare parte dintre amfore era
importata mai ales din bazinul Marii Egee. Alte categorii de ceramica erau
importate din Moesia.In spectrul arheologic al spatiului nord-danubian din
sec.4 d.Hr,ceramica se prezinta intr-o mare varietate,atat din punct de vedere
al formelor ,cat si din cel al compozitiei pastei. Ceramica lucrata la roata
rapida,la a carei raspandire in teritorii situate in estul Romaniei ,regiunea
Dunarii inferioare a avut un rol major,este lucrata din pasta de culoare
cenusie fina sau zgrunturoasa. Varietatea formelor este
mare:oale,ulcele,castroane,cani,urcioare,pahare,vase capac sau vase mari de
provizii. Ceramica cenusie zgrunturoasa este ornamentata cu un décor
incizat,constand din benzi sau linii orizontale,caneluri,mai rar benzi sau
linii in val. La ceramica cenusie fina predomina ornamentul lustruit(linii in
zig-zag,linii in retea,etc.).In asezarile specifice epocii atat din teritoriul
extra-, cat si intracarpatice au fost descoperite si cuptoare de ars ceramica
,care apartin in general la doua tipuri:cu picior central sau cu perete median
(Dumbraveni-Vrancea,Trusesti,Cucuteni-Baiceni,Botosani-Dealul
Caramidariei,Nicolina-Iasi,Bucuresti-Crangasi,Buduresti-Fundenii-Doamnei,Barlad-Valea
Seaca,Sfantu Gheorghe ,Cluj-Napoca,Sighisoara-Dealu Viilor). Un rol deosebit in
geneza unei categorii specifice sec.6,ceramica stampilata ,l-au avut centrele de olari de la Cristesti si Mediesul
Aurit,producatoare in sec. 4 d.Hr. Alaturi de ceramica lucrata la roata,s-a
folosit si cea lucrata la mana ,din pasta mai grosolana,mai prost
arsa,ornamentata uneori cu brauri alveolate,categorie de certa traditie dacica.
Alaturi de oale-borcane,trebuie mentionata catuia-forma specifica mediului
autohton dacic. Forme de vase atat ale ceramicii lucrate cu mana,cat si ale
celei lucrate la roata,continua in sec.5,imprejurare care ingreuneaza o
departajare cronologica si tipologica mai precisa. Alaturi de aceste forme apar
,ca un rezultat al evenimentelor legate de instaurarea suprematiei hunice in
bazinul carpatic,forme de vase de origine estica,lucrate dintr-o pasta fina de
culoare cenusie-inchisa pana la negru,decorate cu ornamente lustruite. Odata cu
sfarsitul sec.5 si apoi in decursul sec.6-7,se constata o anumita diferentiere
tipologica intre ceramica intra- si extracarpatica al Romaniei. Pe intreg
teritoriul continua insa ceramica lucrata cu mana si se pot constata legaturi
tipologice intre aceasta si ceramica din
pasta zgrunturoasa-continuatoare a traditiilor olariei sec.4 (tipuri de
vase,decorul cu caneluri sau linii in val). Deosebirile dintre cele doua arii
culturale,explicate prin anumite procedee tehnologice locale,se manifesta in
culoarea diferita a vaselor. In timp ce in Transilvania ceramica cenusie este
absolut predominanta,in teritoriile extracarpatice se produce aproape exclusiv
ceramica de culoare brun-roscata. Ateliere de olari s-au descoperit la
Dulceanca sau Radovanu. Deosebirea cea mai frapanta este ilustrata de ceramica
de culoare cenusie,din pasta fina ,cu décor lustruit sau stampilat,reprezentata
prin vase piriforme sau cani cu cioc de scurgere,prezenta numai in Transilvania
si care analogii stranse in mediul gepid din Campia Tisei. Spre sfarsitul sec.6
si apoi in decursul sec.7,in teritoriul extracarpatic al Romaniei dar si in
unele zone ale Transilvaniei,a fost identificata o ceramica lucrata cu mana,
din pasta grosolana,reprezentata de vase borcan de forma alungita sau tavite,cu
certe analogii in spatiile culturale atribuite slavilor. Procentul ei in cadrul
materialului ceramic al perioadei nu este determinat. Odata cu sfarsitul sec.7
si apoi in decursul sec.8, se constata pe intreg spatiul nord-danubian o
unitate tipologica si tehnologica a materialului ceramic,concretizata prin
prezenta ceramicii din pasta nisipoasa,de culoare brun-roscata,lucrata la roata
inceata,ornamentata cu benzi de linii orizontale sau in val,incizate,in care
dominante sunt borcanele si in care s-a vazut perpetuarea ,ilustrata prin
anumite procedee tehnologice,a unei traditii a olariei secolelor anterioare.
Mai rar,si mai ales in spatiul est carpatic sau in Dobrogea,dar izolat si in
Transilvania (Blandiana),apare o ceramica din pasta cenusie fina cu ornamente
lustruite,reprezentata prin urcioare sau amfore ,pusa fie pe seama unor
influente culturale din mediul Saltovo-Maiatk,fie pe seama revitalizarii unor
traditii locale mai vechi a ceramicii cenusii. In schimb vasele din pasta fina
de culoare galbena (cani,ulcioare,plosti,etc) aparuta in unele complexe din
sec.8 (Izvoru,Obarsia) au fost legate de influente culturale est-europene sau
central-asiatice.
Enciclopedia
Arheologiei si Istoriei Vechi a Romaniei, vol.A-C,pag.281-287,
Ed.Enciclopedica,coord.stiintific
Constantin Preda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu