sâmbătă, 19 mai 2012

Ceramica


Ceramica.

Ceramica,element principal de cultura in cadrul civilizatiilor vechi si stravechi,creatie a omului din neolitic. Ceramica avea ca tehnologie principala arderea ,fiind o consecinta directa a folosirii focului (arderea avea loc in gropi,cuptoare,etc). Dupa ultimile cercetari tehnice ,ceramica a fost rezultatul unui proces de poligeneza  si  nu de difuziune,strans legat de cultivarea plantelor si de sedenterizare. Primele produse ceramice dateaza intre 8000 si 7000 I.Hr. si sunt localizate in vechea Fenicie (Byblos),in Iran (Ganj Dareh) si Siria (Tell Mureybat). Primele vase nu au fost arse ,ci doar uscate.Procesul n-a fost continuu. Abia la cca.6000 i.Hr.au aparut primele culturi cu ceramica in Siria occidentala pana in bazinul vestic al Marii Mediterane.Dintre toate categoriile ceramice ,olaria este cea mai importanta ,ea dand posibilitatea de a determina ariile culturale,miscarile de triburi,relatiile de schimb si de a fixa date cronologie relativa si absoluta.  Pentru a stabili aceste date ,ceramica este astazi obiectul unor cercetari numeroase care privesc lutul,degresantul (roci,scoici,cioburi,oase pisate,pleava,nisip si pietris),modelarea (cu mana,cu roata),decorarea (prin diferite tehnici,incizie,excizie,stampilarea ,pictura,incrustatii,cu elemente plastice,aplicatii de metal sau alte materiale) cu elemente geometrice sau figuri;cu firnis si smalt. Se folosesc metode ca: examenul petrologic,bombardarea cu raze beta sau spectografia cu raze X. Studiul tipologic al ceramicii cauta stabilirea unei tehnici descriptive,universale si cunoasterea functionalitatii formelor. Studiul morfologic are in vedere forma si decorul,judecate prin tehnica,prin instrumentele cu care s-a lucrat,prin motivistica si dispunerea decorului. Se poate astfel stabili trecerea de la stadiul de import la cel de producere locala. In raport cu functionalitatea ceramicii ,se poate ajunge la cunoasterea aspectelor sociale,de continut material si spiritual al societatii respective. Se pot deduce cauzele care au dus la schimbari tehnice si stilistice,relatii de schimb permanente sau ocazionale,patrunderea unor triburi straine,etc. In arheologie cronologia relativa se intemeiaza pe observatii stratigrafice (atunci cand ele exista) si pe analiza tipologica si stilistica a ceramicii,care ajuta la cunoasterea continutului intern al evolutiei de la o faza la alta. In cronologia absoluta se folosesc ,printre metodele moderne,cea numita arheomagnetica (proprietatea lutului ars de a inregistra pe durata racirii sale campul magnetic al locului)pentru obiecte fixe ,ca vetre,cuptoare,pereti de lut si termoluminiscenta  (reactivarea prin incalzire rapida la 500 grade Celsius a elementelor radioactive din lut,absorbite de sol,care produce o raza de lumina masurabila pentru obiectele de lut ars si alte materii naturale. Metoda verifica totodata si obiectele autentice de falsuri.

   Pe teritoriul Romaniei,primele vase de lut ars se dateaza la cca.6000 i.Hr.. Purtatorii culturilor Starcevo-Cris ,Ciumesti,ai ceramicii liniare,Dudesti si din primele doua faze ale culturii Boian au folosit pasta amestecata cu pleava si putin nisip. Paralel catre sfarsitul culturii Starcevo-Cris a inceput folosirea pastei amestecate cu cioburi pisate,tehnica ce va fi utilizata mai ales in vremea neoliticului tarziu. Vasele erau realizate cu mana din “suluri” de lut suprapuse si sudate intre ele. O metoda putin folosita a fost aceea a folosirii unui suport (pe care se fixa bucata de lut prelucrata) de lemn sau de piatra,ce putea fi rotit.

     In neolitic ,forma vaselor cunoaste o mare varietate ,fiecare cultura avand tipuri specifice. Ornamentul era si el extrem de variat,fiecare categorie avand elemente decorative proprii. Vasele de uz comun au fost ornamentate cu barbotina,varci,brauri in relief alveolate,proeminente,adancituri facute cu unghia sau varful degetului. Vasele din pasta fina aveau ca ornamente: linii incizate ,benzi excizate si picturi cu diferite culori sau cu grafit. Motivele erau din linii simple arcuite ,spirale ,meandre,triunghiuri,etc. De obicei,vasele de uz comun se ardeau pe vetre deschise . Celelalte categorii de vase  au fost arse in cuptoare simple(o groapa tronconica) ,iar la sfarsitul epocii neolitice,vasele cu décor pictat din aria culturilor Cucuteni si Petresti au fost arse in cuptoare evoluate (cu doua incaperi suprapuse,comunicante,in care se putea regla cantitatea de oxigen). In cadrul majoritatii culturilor neolitice de pe intinsul tarii noastre ,olaria se executa in fiecare asezare in parte,mai ales prin munca femeilor. Este posibil ca in arealele culturilor  Cucuteni si Petresti vasele cu décor pictat sa fi fost lucrate in anumite ateliere,de persoane specializate. Din centrele respective ,vasele cu décor pictat erau raspandite pe calea schimburilor in asezarile vecine,din cuprinsul unei zone relativ restranse.

    In epoca bronzului  s-au folosit ca degresant in pasta:nisip,pietricele si cioburi zdrobite foarte marunt;in mod exceptional s-a folosit si cupru sau bronz zdrobit (in cultura Verbicioara). Olaria era arsa cenusiu,castaniu si negru. Ceramica se caracterizeaza prin aparitia vaselor cu torti functionale (in special ceasca cu una sau doua toarte carcaterizeaza fiecare cultura a epocii bronzului). In tratarea formelor si a tortilor ,a decorarii si arderii se simte imitarea unor procedee de tehnica a metalului (ca proeminentele si butonii). Majoritatea culturilor au folosit pentru ornamentare incizia lata ,umpluta cu pasta alba, a unor elemente de ordin spiralic si meandric. Mult mai rar s-a folosit decorul in relief si plastic. In ceramica din perioda tarzie a epocii bronzului,incep sa apara o serie de elemente noi in repertoriul formelor ,tehnica si motivele ornamentale. Noile elemente ,care vor determina aparitia ceramicii hallstattiene propriu-zise,sunt sesizabile in cadrul unor culturi cum sunt Cruceni-Belegis sau Suciu de Sus,in necropolele de la Cruceni,Karaburma,Ileandza,Belegis sau Bobda si respectiv Lapus. Formele principale sunt vasul bitronconic cu marginea rasfranta ,adesea cu functia de urna in necropolele de incineratie amintite ,strachinile cu marginea rasfranta spre interior,cestile cu toarte suprainaltate,trase din buze,vasele de tip pyraunos ,vasele de uz comun. Recipientele au fost lucrate dintr-o pasta  in care erau amestecate cioburi pisate cu putin nisip si arse,cu exceptia celor de uz  sau a celor de tip pyraunos ,la negru in exterior si rosu la interior,trasatura ce va deveni caracteristica ceramicii hallstattiene timpurii. Suprafata exterioara,acoperita cu un slip subtire ,era puternic lustruita ,ceea ce conferea vaselor un luciu intens,metalic. Decoratia era realizata ,in cea mai mare parte, cu ajutorul canelurilor. Se intalnesc caneluri oblice ,scurte,pe pantec,in benzi orizontale sau in ghirlande pe gat si pe umeri la vasele bitronconice,oblice pe buza la strachini (ale caror margini au aspectul unui “turban”),sau in benzi orizontale inguste ori in ghirlande pe corpul cestilor si verticale pe torti.Pe pantecele vaselor mari bitronconice se intalnesc frecvent proeminente impinse din interior ,de asemenea decorate cu caneluri. Vasele pyraunoi  si cele de uz sunt decorate cu brauri alveolate groase si puternic reliefate ,dispuse sub margini ,iar suprafetele imprimate cu striuri realizate cu o  maturica (Besenstrich),procedeu cunoscut inca din bronzul timpuriu si avand ,se pare ,rolul de a imbunatati calitatile termice ale vaselor.

   Odata aparuta pe o arie larga,care cuprindea si regiunile apusene ale Romaniei,ceramica canelata hallsattiana se raspandeste cu iuteala in Transilvania ,Moldova si de-a lungul Dunarii ori prin pasurile Carpatilor,in Oltenia si Muntenia ,caracterizand grupurile si culturile Susani,Reci,Medias,Corlateni,Vartop. Concomitent,din grupele bronzului tarziu de la sud de Dunare se constituie un alt mare complex hallstattian timpuriu,caracterizat prin ceramiac imprimata,a carui difuziune a determinat aparitia unor grupuri si culturi ale primei epoci a fierului cu ceramiac imprimata cu motive ca ghirlandele,cercurile cu tangenta ,in forma de V ,etc.Complexului cu ceramica imprimata ii apartin cultura Psenicevo de pe teritoriul Bulgariei,iar in Romania grupurile Insula Banului si culturile Babadag si Cozia-Brad . Formele bitronconice,de altfel tipic hallstattiene,sau culoarea neagra ori brun-inchisa,uneori si procedeul canelarii vaselor,sunt prezente si in cadrul complexului cu ceramica imprimata,a carui aparitie pare a fi totusi mai tarzie cu o etapa.Ceramica culturii Basarabi din Hallstattul mijlociu pastreaza tehnica si principalele forme ale olariei hallstattiene timpurii.Apar insa acum si forme noi,cum sunt strachina cu marginea evazata ,strachina cu picior (fructiera),cana inalta cu o toarta. Noutatea principala consta in reafirmarea tehnicii imprimarii pastei si a incrustarii motivelor cu substanta alba,ambele procedee coexistand cu canelura de mai veche traditie. Multe dintre motivele de pe ceramica Basarabi isi pot gasi analogii in ornamentatia de pe ceramica Wietenberg,Tei sau Verbicioara din epoca bronzului,fapt care i-a determinat pe unii cercetatori sa se gandeasca la posibilitatea transmiterii acestora intr-o vreme cand “moda”decorarii vaselor cu caneluri era aproape generala,prin intermediul unor obiecte din material perisabil (lemn), ornamentate in maniera aceasta. In Hallstattul tarziu,in cadrul complexului Barsesti-Ferigile,tehnica lucrarii ceramicii si decorarii ei ,precum si multe dintre forme sunt pastrate din fondul vechi Basarabi. Canelarea vaselor si proeminentele sunt frecvente,dar dispare procedeul de imprimare si incrustare. Tot acum isi fac aparitia si o serie de forme ceramice influentate de olaria greceasca arhaica lucrata la roata ,repertoriul general de forme si tehnica de lucru  anuntand trecerea la ceramica geto-daca propriu-zisa.

    La ceramica greaca ,din punct de vedere al tehnicii de lucru ,unele procedee au fost preluate din epoca bronzului,ca de exemplu prepararea argilei,roata olarului,pictura cu culoare inchisa (bruna sau neagra) pe fondul deschis,arderea oxidanta ,cauza imediata a infloririi productiei ceramice in civilizatia minoica si miceniana. Evolutia istorica,atat de bogata si de diversificata,a productiei ceramice grecesti se explica prin succesivele inovatii si perfectionari tehnice si tehnologice ,care au culminat in sec. 7-4 i.Hr. la Corinth si Athena prin utilizarea firnisului ,care este o pelicula izolatoare subtire ,neagra (bruna ,sau chiar rosie) lucioasa. Procedeul nu este astazi inca complet cunoscut,dar se stie ca firnisul era compus din particule coloidale de argila,in care anumite minerale,in special ilitul,erau preponderente. Aceste minerale au o structura plata si,aplicate in strat subtire pe o suprafata,tind prin evaporare sa se desfasoare neted. Pelicula de ilit este destul de lisa pentru a reflecta lumina si a se vitrifica la o temperatura de 900-1000 grade Celsius,acea atinsa si de cuptoarele grecesti . vasele antice aveau de asemenea pe suprafata  exterioara a peretilor o pelicula continand oxizi ferici,care accentuau nuanta rosiatica a argilei. Olarii atenieni utilizau alternanta dintre culoarea neagra a firnisului si aceea rosiatica a argilei pentru obtinerea unui décor negru pe fond deschis  (figurile negre) sau a unor figure de culoarea fondului vasului,prin acoperirea suprafetei dintre ele cu firnis negru (figurile rosii). Tot la Athena,progresele in calitatea firnisului si a rafinarii formelor vaselor au stimulat productia ceramicii acoperite numai cu firnis (ceramica cu firnis negru),impodobita uneori cu motive ornamentale imprimate in pasta cruda (ceramica cu décor imprimat). Catre sfarsitul epocii clasice ,se introduce tehnica vaselor lucrate in tipare si decorate cu ornamente in relief (asa-nimitele boluri cu ornamente in relief ,sau ‘megariene’,’deliene’,etc.)

    Formele. Majoritatea ceramicii grecesti era destinata uzului current,chiar si aceea oferita zeilor sau depusa in morminte (cu exceptia vaselor mari attice geometrice,a unor lekythoi attici cu fond alb sau a unor vase miniaturi). Vasele fine erau produse pentru banchete sau pentru toaleta;abia catre sfarsitul epocii elenistice  se produce si vesela pentru servitul mesei si al mancarurilor (platouri,farfurii,etc.). Grecii beau vinul amestecat cu apa,asa ca foloseau vase de vin sau de apa ,castroane de amestecat vinul cu apa,cani de turnat,polonice,cesti si cupe.Pentru uleiul de toaleta sau pentru parfumuri se foloseau flacoane cu gatul stramt (lekythoi,aryballoi). Denumirile date diferitelor forme de vase sunt conventionale . Pentru multe nu avem echivalente moderne,asa ca este normal sa cautam termeni antici,pentru care exista o oarecare varietate oferita de  lexicografii din antichitatea tarzie.Cativa termeni sunt destul de expliciti prin ei insasi sau sunt atestati prin inscriptiile (graffiti) de pe vase . Dar arheologii au inventat unii termeni (bolsal,cupa cu buza,amphora cu gat) sau au dat litere simbolice (cupa de tip A,B sau C) pentru a distinge tipuri sau subtipuri. S-a ajuns astfel,mai ales prin consens,la o rafinata serie de forme,tipuri,subtipuri,clase,desemnand cele mai mici schimbari morfologice din ceramica greceasca. In genere aceasta se imparte in vase inchise,cu gura stramta,si vase deschise ,la care interiorul vasului poate fi vazut cu usurinta. Dintre vasele inchise ,cele mai frecvente sunt: amphora,craterul,hydria,oinochoe,deinos,lekythos,aryballos,pyxis, iar dintre cele deschise: cupa,skyphos (sau kotylos),kantharos,phiala,platoul (inclusive cel ‘de peste’-‘fish-plate’). Fiecare a suferit o evolutie de-a lungul mileniului I i.Hr.,unele aparand sau disparand in anumita perioade. Dupa perioada protogeometrica (1100-900 i.hr.) ,succedand disparitiei civilizatiei miceniene si care marcheaza intrarea lumii egeene in évul intunecat’,se dezvolta perioada geometrica (900-700 i.Hr.),in cursul careia Athena si unele centre locale decoreaza vasele cu motive ornamentale abstracte,geometrice (in special meandrul) ,dispuse pe registru pe intreaga suprafata a vasului,intr-o maniera sobra,discreta si armonioasa. Odata cu reluarea contactelor dintre centrele egeene si Orient (in special Anatolia si Siria) ,influentele ideilor si produselor orientale ,precum si prefacerile din interiorul societatii grecesti duc la trecerea artei ceramice la perioada arhaica (700-480 i.Hr.).Introducerea tehnicii figurilor negre ,a figurilor antropomorfe si zoomorfe si a stilului narativ au stimulat aparitia unor centre artistice locale,atat in Grecia  si in insulele egeene,cat si in orasele de pe malul apusean al Asiei Mici sau in Italia. Corinthul era orasul care pentru un timp (ultimul sfert al sec.8 si in sec.7 i.Hr.) a avut proeminenta artistica ,odata cu dezvoltarea productiei sale de uleiuri parfumate,ambalate si transportate in vasele produse de olarii sai. A urmat Athena (incepand cu jumatatea sec.6 i.Hr.) care a adus arta figurilor negre la formele ei cele mai desavarsite,prin activitatea unor pictori ca Sophilos,Lydos,Exekias,Amasis si a unor olari ca Ergotimos sau Nikosthenes. Catre 530 i.Hr. tot la Athena se experimenta noua tehnica a figurilor rosii,care se va generaliza in secolul urmator  si care a fost utilizata la sfarsitul acestei epoci de pictori ca Euphronisos sau Brygos si mai apoi de ‘pictorul de la Berlin’ (numele sau nu este cunoscut). Paralel cu Athena activau si alte centre artistice,ca Sparta (pana catre 525 iHr.),Beotia,Insulele Cyclade si unele orase din rasaritul Marii Egee ,ca Milet,Samos,Chios,Clazomene. In acestea din urma inflorea,intre 626-550 i.Hr. stilul numit al “caprelor salbatice” (dupa motivul zoomorf cel mai des reprezentat),iar in a doua jumatate a sec.6 i.Hr. stilul Fikellura (in special la Milet). In Italia (in special in Etruria),o serie de artisti itineranti,proveniti din Corinth,Athena sau orasele din asia Mica (Clazomene) au infiintat ateliere locale in care se produceau vase imitand stilul unor centre din Grecia (vasele italo-corintice,vasele “tyrreniene”,”pontice” etc) sau creau unele originale ,cu o puternica amprenta a locurilor lor de origine (hydriile “caeretane”).

    Epoca Clasica(480-322 i.Hr.). Victoria atenienilor in razboiele medice (480 i.Hr.),dar si calitatea superioara (tehnica si artistica) a vaselor lor explica cresterea extraordinara a productiei ceramice ateniene din sec. 5-4 i.Hr. si eliminarea unui mare numar din centrele artistice locale. Tehnica figurilor rosii devine aproape exclusiva (cu exceptia unor vase decorate,prin traditii de cult,in maniera veche ,arhaizanta,ca lekythoi, amforele care se oferea ca premiu in concursurile Panathenaice etc.).Influenta picturii murale,aparitia elementelor de perspectiva si de peisaj,rezonanta unor piese de teatru etc.amplifica repertoriul tematic si contribuie la evolutia stilistica a picturii de pe vase. Dintre pictorii greci cei mai reprezentativi mentionam numele lui Kleophrades,Sotades,a pictorului “Penthesileii”,al celui a lui “Meidias”,etc. Catre 320 i.Hr. moda decorului pictat apune in ceramica ateniana.

   Epoca elenistica (322-sfarsitul mileniului 1 i.Hr.). Aceasta moda se propaga in Italia si in Sicilia,in special in Campania,Lucania si Apulia (probabil la Tarent) unde pictorii de vase produc ceramica cu figuri rosii in tot cursul sec.4 i.Hr. dar epoca aceasta cunoaste si in ceramica mari transformari. La Athena,unde in veacul clasic alaturi de cele pictate, se produceau numeroase vase,de forme foarte elaborate si decorate numai cu firnis negru,impodobit cu decoruri imprimate ,se introduce acum,inca din  a doua jumatate a secolului 4 i.Hr.,maniera decorarii vaselor cu firnis negru cu cateva motive florale sau geometrice discrete,pictate cu argila alba sau galbena (uneori acoperite si cu foita de aur). Aceasta categorie (numita “West Slope”-Coasta de Apus,dupa locul dupa Acropola Athenei unde a fost descoperita si identificata pentru prima data) cunoaste o oarecare popularitate,atat la Athena ,cat si in unele orase din Asia Mica (Priene,Pergam),in sec.3 si 2 Ihr. Tot sub influenta Athenei se dezvolta in unele centre grecesti egeene productia bolurilor cu décor in relief (“megariene”,”deliene”).Popularitatea lor in sec.3-2 i.Hr.explica aparitia imitatiilor getice din Campia Dunarii in sec.2 i.Hr.si inceputul celui urmator. In Alexandria Egiptului se producea in sec. 3 i.Hr. o categorie de vase (hydrii”de Hadra”),decorate cu simple motive ornamentale reprezentate cu culoare bruna sau policrom pe fondul deschis al vasului,destinate mai ales practicilor funerare. Acestea au cunoscut o oarecare popularitate si in bazinul Marii Negre,fiind imitate si la Olbia. In aceasta vreme,ceramica fina era reprezentata mai ales de categoria acoperita cu firnis (negru,brun sau chiar rosu),produsa in numeroase centre din bazinul Marii Mediterane si al Marii Negre. In partea de vest a Mediteranei este numita campaniana ,fiind produsa in special de atelierele italice.In rasaritul Mediteranei apare in cursul sec.2 i.Hr.,in unele regate elenistice,categoria denumita Eastern Sigillata ,care va sta la originea unor forme si tehnici ale ceramicii romane.

    In cetatile vest-pontice. In cea mai veche coloniei greceasca de pe tarmul dobrogean al Marii Negre ,la Histria,in epoca arhaica erau importate vase provenite in special din centrele de productie din Asia Mica (Milet,Chios,Clazomene,Samos),inca din primele decenii de existenta a orasului,iar apoi produse din Corinth si din Athena. Odata cu inceputul sec.6 i.Hr.se dezvolta si o productie ceramica locala,olarii histrieni,inspirati mai ales de procedeele tehnologice si de formele ceramice produse in partea de nord a tarmului egeean al Anatoliei (Eolida) produc ceramica de uz curent,arsa la rosu si cenusie. De asemenea ,sub influenta unor mesteri din Milet,Chios si Clazomene (sau poate chiar a unor artisti itineranti) se produc in atelierele histriene in a doua jumatate a sec.6 i.Hr vase pictate care imita uneori cu destul rafinament,stiluri din Milet (Fikellura ,”caprele salbatice”),din Chios sau din Clazomene.In sec.5-4 i.Hr.productia locala de vase de uz curent capata o mare dezvoltare ,iar calitatea tehnica atinge o oarecare distinctie. Vasele produse la Histria sunt exportate in asezarile rurale adiacente ,dar ajung si in centre mai indepartate (Satu Nou,jud.Constanta;Brailita,Enisala,etc).Proceddele de ardere si registrul de forme ale olarilor histrieni si ale altor mesteri din orasele grecesti de pe coasta apuseana a Marii Negre stau la baza inceputului productiei getice de ceramica la roata. In epoca elenistica,productia locala a cetatilor vest-pontice este inca slab cunoscuta. Se poate insa considera ca sigura productia unor anumite forme de vase,cu circulatie restransa(canile din argila alba cu pastila la toarta).

   Ceramica daco-getica de epoca La Tene a cunoscut in evolutia ei mai multe faze si poate fi clasificata in categorii,dupa tehnica de lucru(la roata ori cu mana) sau dupa calitatea pastei (fina sau rudimentara). In sec.6-5 i.Hr.,formele nu sunt inca pe deplin constituite ,prezentand inca trasaturi generale hallstattiene.Evolutia formelor (la cele mai multe dintre ele) poate fi urmarita retrospectiv pana in epoca bronzului.In sec.5-4 i.Hr. se distinge o categorie de ceramica fina,lucrata la roata si cu mana si alta obisnuita.Alaturi de ceramica autohtona exista si ceramica greceasca de lux sau din specia comuna. Repertoriul formelor nu este prea bogat ,cuprinzand vase mari( bitronconice ,clopot,sac,cu peretii aproape drepti),cani cu o toarta de diferite dimensiuni,cesti cu o toarta suprainaltata,vase cu picior (fructiere) si strachini. Se adauga imitatii dupa formele grecesti,fara a fi prea numeroase.Vasele din categoria fina sunt acoperite cu slip puternic lustruit. Ornamentarea nu este prea abundenta. Motivul principal il constituie proeminentele,la care se adauga braul in relief (incizat sau alveolat) si butonul. In sec. 3-2 i.Hr. s-a generalizat fabricarea ceramicii cu roata preluata de la greci,tracii de sud ori de la celti.Unele forme vor disparea si vor apare altele noi.Dintre formele noi,mai importante sunt urcioarele de lux,cu gat inalt cilindric. In general insa se mentin vechile forme si se diversifica. Din vasul bitronconic se cunosc acum patru tipuri.Strachinile sunt si ele de mai multe tipuri.Canile cu o toarta ajung la o mare varietate.Vasele cu picior inalt (fructierele) cunosc si ele o mare raspandire ,clasificandu-se in trei tipuri principale. In privinta ornamentarii,merita subliniat faptul ca slipul lustruit se perfectioneaza,incat poate fi comparat cu lacul vaselor grecesti.Butonul simplu ori asociat cu braul alveolat se constituie in ornament de baza.Motivele incizate devin din ce in ce mai frecvente,la care se adauga cele lustruite ,inca rare,ori cele stampilate. Tortile unor vase,mai cu seama ale canilor de lux,vor fi lucrate in torsada sau vor fi canelate ,insotite (la baza) cu motive in relief. Cea de-a treia faza (sec.1 i.Hr-sec.1d.Hr.) reprezinta faza de deplina maturizare,de larga raspandire si de apogeu. Cantitatea mare de ceramica descoperita dovedeste o considerabila crestere a mestesugului olaritului.S-au putut determina chiar si anumite centre de productie,cum ar fi cel din Muntii Sebesului,care producea ceramica pictata cu motive zoo- si fitomorfe,sau cel de la Popesti (jud.Arges),specializat in ceramica cu motive in relief,la care se adauga inca multe altele. Pe baza complexelor inchise ,s-a incercat o mai stransa departajare a formelor din sec.1i.Hr. fata de cele din sec.1 d.Hr..Acum sunt transpuse la roata toate formele specifice ,cu exceptia cestii-opait (catuia),care se va lucra in continuare cu mana. Ceramica lucrata la roata devine preponderenta.Pe linia influentelor elenistice,celtice si sud-tracice se adauga acum si cele romane,din ce in ce mai insistente. Numarul formelor a crescut considerabil,printre acestea numarandu-se: ceasca-opait,de forma tronconica (cu una ori mai multe torti),aparuta inca din sec.2 i.Hr,va cunoaste acum o larga raspandire (prezenta fiind in zeci de exemplare in cadrul asezarilor de pe intreaga arie de raspandire a geto-dacilor);vasul-borcan va cunoaste si el o mare varietate si o larga raspandire;vasele mari si-au pierdut bitronconicitatea si au primit un contur ovoidal svelt si elegant mai ales cand sunt transpuse la roata;canile cu o toarta,unele lucrate la roata,sunt de o reala frumusete;vasele cu picior inalt transpuse la roata,cunoscute sub denumirea de fructiere ,au piciorul svelt,gol in interior,ce se armonizeaza perfect cu corpul.Ornamentele lustruite aplicate pe suprafata buzei,a intregului interior ori pe suprafata piciorului vin sa sublinieze si sa completeze frumusetea acestei forme ceramice specifice pentru geto-daci;boluri de diferite dimensiuni ,cu picior scurt,in genul unor cupe;urcioare transpuse la roata,strachini,capacele,unele cu butonul modelat in chip de vultur ori de alt animal;vasele de provizii (chiupuri),unele ajungand sa masoare peste 2 metri inaltime;strecuratorile etc. In repertoriul formelor din aceasta faza pot fi rescunoscute imitatii dupa cele grecesti,romane sau celtice. Ornamentarea va continua sa fie, in general,redusa. Din braie alveolate ori crestate in asociatie cu butoni (uneori albeolati si ei) se realizeaza ornamente de o reala frumusete. Nu lipsesc nici cazurile de aplicare a acestora pe vasele lucrate la roata. Vor continua motivele stampilate si cele incizate.O abundenta de motive geometrice se realizeaza prin lustruire ,aplicate pe ceramica cenusie ori rosiatica lucrata cu roata. Produsul de varf al ceramicii geto-dacice il constituie,fara indoiala,ceramica pictata,impartita in doua mari grupe distincte si totusi esential legate intre ele.Prima grupa (decorata in stil geometric de influenta elenistica si ,eventual, vestica )foloseste o pojghita de culoare alb-galbuie ce acopera intreaga suprafata a vasului,peste care se picteaza dungi ori motive geometrice simple cu culoare de nuanta rosie-bruna. Cea de-a doua grupa,pe langa motivele geometrice ,le foloseste pe cele vegetale (frunze sau flori),redate naturalist sau stilizat si animale reale ori imaginare. Deocamdata,din ceramica pictata din cea de-a doua grupa lipseste figura umana. Se foloseste in special culoarea rosie si bruna,de diferite tonalitati,la care se adauga negrul si galbenul.Formele de vase sunt cele proprii ceramicii geto-dacice,iar datarea se pare ca se limiteaza la sec.1 d.Hr. Ceramica cu motive in relief a aparut si influenta celei elenistice ,imitand bolurile (deliene sau megariene). Asemenea produse au fost mult indragite de geto-daci,care au reusit sa-si insuseasca tehnica de lucru si sa creeze un stil propriu de ornamentare. S-au stabilit mai multe centre cu asemenea ceramica,unde cu siguranata au existat  ateliere specializate. In faza tarzie (sec.2-6 d.Hr),situatia ceramicii geto-dacice se prezinta diferentiat: in teritoriile ocupate de romani si in cele ale dacilor liberi.In teritoriile ocupate ceramica va suferi puternice influente ale ceramicii romane,care o va inlocui treptat. In asezarile rurale,in castre sau chiar in orasele romane s-au descoperit insa si cesti-opaite,vase-borcan si fructiere,unele forme se vor mentine pana in sec.6 d.Hr. In teritoriile geto-dacice ramase in afara granitelor romane,va continua ceramica modelata cu mana ori la roata,existand chiar centre specializate ,cum este cel de la Mediesul Aurit(jud.Satu Mare),cu cel putin 10 cuptoare.Si in lumea dacilor liberi se manifesta puternice influente romane,la care se adauga cele sarmatice sau ale triburilor germanice. Se va mentine intreaga gama de forme si ornamente,atat la ceramica lucrata cu roata ,cat si la cea modelata cu mana.Ceramica geto-dacica este prezenta in cadrul culturii Santana-Cerneahov (sec.4 d.Hr.),iar ceramica culturii Ipotesti-Candesti (sec.6-7 d.Hr) are evidente legaturi cu cea dacica si romana.Daca,la inceput, o parte a ceramicii lucrata cu mana se confectiona aproape in fiecare gospodarie ,cea pretentioasa sau cea lucrata cu roata implica existenta unor ateliere care se pun in evidenta pe baza cuptoarelor de ars ceramica. Cuptoarele geto-dacice (sapate in pamant,cu gratar si bolta,focar si camera de ardere) au fost impartite in doua tipuri de baza si mai multe variante masurand 1-1,20 metri diametru. Asemenea cuptoare (sec.2 i.Hr-1 d.Hr) s-au descoperit in asezari ca cele de la Poiana,Deva,Bucuresti-Catelu Nou,Poiana-Dulcesti,Biharia si Piatra Neamt (Batca Doamnei).Numeroase sunt cuptoarele de ars ceramica descoperite in lumea dacilor liberi. La Butnaresti (jud.Neamt),unde a existat un important centru de olari carpic (sec.2-3 d.Hr),s-a dezvelit prin sapaturi sistematice chiar un atelier ce functiona intr-un bordei situat la 2,40 metri adancime si era dotat cu doua cuptoare de dimensiuni diferite. Cuptoare s-au descoperit si la dacii liberi din Muntenia ori la cei din vestul tarii.La Mediesul Aurit si la Lazuri (jud.Satu Mare) au functionat importante centre de olari cu cate 10 ,respectiv 9 cuptoare,descoperite pana acum.Ceramistii geto-daci au folosit ambele sisteme de ardere(reductiva si oxidanta). Tehnologiile au putut fi stabilite pe baza analizei porilor si a altor elemente,dovedindu-se un inalt grad de dezvoltare,comparabil in multe privinte cu cel greco-roman.

     Ceramica din Dacia romana continua traditia produselor din epoca premergatoare,fenomen remarcat in conditii similare si in alte provincii de pe Dunare si Rin. Ceramica provinciala din Dacia se poate imparti in doua mari categorii:ceramica de uz casnic si ceramica de lux. Ceramica de uz casnic exprima mai fidel individualitatea ceramicii provinciale romane,elementul autohton contribuind la precizarea particularitatilor care o deosebesc de ceramica din alte provincii dunarene. Substratul La Tene are un rol dintre cele mai importante in definirea ceramicii din provinciile Imperiului Roman,dar diferentele regionale ale ceramicii din la tene-ul tarziu se perpetueaza si in ceramica provinciala romana. Olaria a fost unul dintre cele mai raspandite mestesuguri in Dacia romana.Se cunosc numeroase centre de productie ceramice in orasele mari (Romula,Drobeta,Apulum,Potaissa,Tibiscum etc.),pe langa castre (Slaveni,Micia,Stolniceni,Bumbesti,Ilisua,Dinogetia,etc.) in villae rusticae si in asezari rurale. In aceste centre s-au confectionat nu numai vase de ceramica ,dar si materiale de constructie,statuete,opaite,etc. Mestesugul olariei din Dacia a ajuns la aceeasi perfectionare tehnica ca si in provinciile romane vecine. S-au imitat si vase de tip terra sigillata ,care presupun o tehnica deosebita si o cunoastere aprofundata a realizarii acesteia. Sunt cunoscute mai de multa vreme centrele de manufacturare a sigillatelor de la Romula ,Apulum si de curand cel de la Micasasa (jud.Sibiu),care pare a fi cel mai important in acest sens.In unele centre,cum ar fi Romula,bunaoara,se folosea metoda asezarii cuptoarelor de ars ceramica in grupuri de doua sau mai multe cuptoare,ceea ce crea conditii propice pentru lucrul in serie,fapt care lasa sa se presupuna existenta unor grupuri specializate. Acest sistem era folosit si in atelierele ceramice din Gallia,in faza maxima de inflorire a acestora.Cea mai reprezentativa ceramica pentru o provincie romana este aceea produsa in satele indepartate de marile centre urbane. In multe asezari rurale din Dacia romana au existat si centre ceramice,asa cum ar fi de exemplu la Locusteni (jud.Dolj),unde s-au descoperit doua cuptoare de ars ceramica. Aci se confectionau atat vase ceramice de factura romana,cat si vase lucrate cu mana,care pastrau fidel traditia dacica din secolele anterioare. Ceramica dacica in epoca romana nu s-a gasit numai in asezarile rurale,ci si in castre,centre urbane, villae rusticae ,constituind un document sigur pentru permanenta geto-dacilor in Dacia romana. Centrele ceramice continua sa dainuiasca in Dacia romana (Locusteni  asezarea nr. 2,Manastur,etc.). Ceramica din asezarile rurale daco-romane din sec.4 d.Hr. constituie o etapa a evolutiei ceramicii din Dacia sec.2-3 d.Hr. Atelierele de ceramica aflate in cetatile romane tarzii si romano-bizantine  de pe malul stang al Dunarii au continuat sa-si trimita produsele in Dacia si dupa evacuarea aureliana. In Dacia s-a importat ceramica si din alte provincii ale Imperiului Roman. Ceramica de tip terra sigillata era importata din Gallia,Raetia si Pannonia.O mare parte dintre amfore era importata mai ales din bazinul Marii Egee. Alte categorii de ceramica erau importate din Moesia.In spectrul arheologic al spatiului nord-danubian din sec.4 d.Hr,ceramica se prezinta intr-o mare varietate,atat din punct de vedere al formelor ,cat si din cel al compozitiei pastei. Ceramica lucrata la roata rapida,la a carei raspandire in teritorii situate in estul Romaniei ,regiunea Dunarii inferioare a avut un rol major,este lucrata din pasta de culoare cenusie fina sau zgrunturoasa. Varietatea formelor este mare:oale,ulcele,castroane,cani,urcioare,pahare,vase capac sau vase mari de provizii. Ceramica cenusie zgrunturoasa este ornamentata cu un décor incizat,constand din benzi sau linii orizontale,caneluri,mai rar benzi sau linii in val. La ceramica cenusie fina predomina ornamentul lustruit(linii in zig-zag,linii in retea,etc.).In asezarile specifice epocii atat din teritoriul extra-, cat si intracarpatice au fost descoperite si cuptoare de ars ceramica ,care apartin in general la doua tipuri:cu picior central sau cu perete median (Dumbraveni-Vrancea,Trusesti,Cucuteni-Baiceni,Botosani-Dealul Caramidariei,Nicolina-Iasi,Bucuresti-Crangasi,Buduresti-Fundenii-Doamnei,Barlad-Valea Seaca,Sfantu Gheorghe ,Cluj-Napoca,Sighisoara-Dealu Viilor). Un rol deosebit in geneza unei categorii specifice sec.6,ceramica stampilata ,l-au avut centrele de olari de la Cristesti si Mediesul Aurit,producatoare in sec. 4 d.Hr. Alaturi de ceramica lucrata la roata,s-a folosit si cea lucrata la mana ,din pasta mai grosolana,mai prost arsa,ornamentata uneori cu brauri alveolate,categorie de certa traditie dacica. Alaturi de oale-borcane,trebuie mentionata catuia-forma specifica mediului autohton dacic. Forme de vase atat ale ceramicii lucrate cu mana,cat si ale celei lucrate la roata,continua in sec.5,imprejurare care ingreuneaza o departajare cronologica si tipologica mai precisa. Alaturi de aceste forme apar ,ca un rezultat al evenimentelor legate de instaurarea suprematiei hunice in bazinul carpatic,forme de vase de origine estica,lucrate dintr-o pasta fina de culoare cenusie-inchisa pana la negru,decorate cu ornamente lustruite. Odata cu sfarsitul sec.5 si apoi in decursul sec.6-7,se constata o anumita diferentiere tipologica intre ceramica intra- si extracarpatica al Romaniei. Pe intreg teritoriul continua insa ceramica lucrata cu mana si se pot constata legaturi tipologice  intre aceasta si ceramica din pasta zgrunturoasa-continuatoare a traditiilor olariei sec.4 (tipuri de vase,decorul cu caneluri sau linii in val). Deosebirile dintre cele doua arii culturale,explicate prin anumite procedee tehnologice locale,se manifesta in culoarea diferita a vaselor. In timp ce in Transilvania ceramica cenusie este absolut predominanta,in teritoriile extracarpatice se produce aproape exclusiv ceramica de culoare brun-roscata. Ateliere de olari s-au descoperit la Dulceanca sau Radovanu. Deosebirea cea mai frapanta este ilustrata de ceramica de culoare cenusie,din pasta fina ,cu décor lustruit sau stampilat,reprezentata prin vase piriforme sau cani cu cioc de scurgere,prezenta numai in Transilvania si care analogii stranse in mediul gepid din Campia Tisei. Spre sfarsitul sec.6 si apoi in decursul sec.7,in teritoriul extracarpatic al Romaniei dar si in unele zone ale Transilvaniei,a fost identificata o ceramica lucrata cu mana, din pasta grosolana,reprezentata de vase borcan de forma alungita sau tavite,cu certe analogii in spatiile culturale atribuite slavilor. Procentul ei in cadrul materialului ceramic al perioadei nu este determinat. Odata cu sfarsitul sec.7 si apoi in decursul sec.8, se constata pe intreg spatiul nord-danubian o unitate tipologica si tehnologica a materialului ceramic,concretizata prin prezenta ceramicii din pasta nisipoasa,de culoare brun-roscata,lucrata la roata inceata,ornamentata cu benzi de linii orizontale sau in val,incizate,in care dominante sunt borcanele si in care s-a vazut perpetuarea ,ilustrata prin anumite procedee tehnologice,a unei traditii a olariei secolelor anterioare. Mai rar,si mai ales in spatiul est carpatic sau in Dobrogea,dar izolat si in Transilvania (Blandiana),apare o ceramica din pasta cenusie fina cu ornamente lustruite,reprezentata prin urcioare sau amfore ,pusa fie pe seama unor influente culturale din mediul Saltovo-Maiatk,fie pe seama revitalizarii unor traditii locale mai vechi a ceramicii cenusii. In schimb vasele din pasta fina de culoare galbena (cani,ulcioare,plosti,etc) aparuta in unele complexe din sec.8 (Izvoru,Obarsia) au fost legate de influente culturale est-europene sau central-asiatice.



Enciclopedia Arheologiei si Istoriei Vechi a Romaniei, vol.A-C,pag.281-287,

Ed.Enciclopedica,coord.stiintific Constantin Preda.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu